• Twitter
  • Facebook
  • Flickr
  • Rss
  • Google

Pagini de istorie

Pagini de Istorie

Numele orașului Abrud, Alburnus Minor, s-a găsit de-a lungul veacurilor alăturat aurului, care se extrage din numeroase mine situate zonă.

 Istoria Abrudului se întinde până la începutul secolului al II-lea al erei noastre, iar numele îi vine de la un proprietar de mine de aur, Cotylus Bruda. Conform legendelor care circulă în zonă, Bruda a pus la dispoziția lui Decebal importante cantități de aur, dar odată cu victoria romanilor a pierdut totul, după care s-a sinucis. Exploatarea metalului galben a fost cunoscută în Apuseni din antichitate, încă înainte de venirea agatârtilor. Dupã daci, în mod industrial pentru acea vreme, aurul a fost extras de către romani, care pe vremea împăratului Traian, care a trimis cãtre Roma "... câteva milioane de litre de aur și aproape zece milioane de litre de arginți", conform mențiunilor lui Ioan Lydus. 

În anul 1271, întreg terioriul Țării Abrudului este dăruit episcopiei romano-catolice de Alba Iulia, de către regele maghiar Ștefan al V-lea. Satele din jurul Abrudului în care se extrăgea aurul și argintul sunt menționate într-un document din 1366, prin care regele Ludovic cel Mare confirmă stăpânirea episcopiei romano-catolice asupra acestui ținut. 

Istoria consemnează faptul că în secolul al XVI-lea, la Abrud exista încă un cnezat, condus de către cneazul Iacob. Cu sprijinul puterii centrale a imperiului, Abrudul s-a emancipat, astfel ca în 1491, prin scrisorile lui Vladislav al II-lea a reușit sã devină oraș liber, cu jurisdicție liberă de cea a comitatului.