OBIECTIVE TURISTICE

Obiectivul nr. 1, Str. Moților, nr. 2


În această casă s-a pus la cale trădarea și prinderea lui Horea și Cloșca în decembrie 1784. Tot aici, în subsolul acestei case au fost ținuți Horea și Closca în noaptea de anul nou 1784/1785, de unde au fost escortați spre Alba Iulia.
Gheorghe Giurgiu Crișan (1733 – 1785), fost conducător al răscoalei din 1785, a învățat la școala românească din Abrud. Prins prin trădare în 30 ianuarie 1785 la hotarul dintre Mogos și Ponor fiind închis și interogat în aceeași zi. După moarte o parte a corpului său a fost pusă pe roată în piața Abrudului.

Obiectivul nr. 2, str. Crișan, nr.2


Școala confesională greco–catolică românească
Școala a fost înființată în 1782, ca școală organizată etatist pentru copiii greco-catolici din Abrud și Abrud Sat. Localul școlii cât și biserica greco-catolică sunt situate în fosta comună politică Abrud Sat.
Neobositul învățător Remus Oniciu descoperea în arhiva bisericii documente privitoare la viața școlii aparținătoare de această comună bisericească. A fost identificată situația școlară intitulată “Clasificarea învățăceilor români începători la sfârșitul semestrului II al anului 1850-1851” purtând data de mai 1851 și semnată de învățătorul Ioanne Badila. A fost găsit și “protocolul școlii române unite Abrudu” din anii 1854-1855 până la 1870-1871.
Pe cheltuiala bisericii a fost construit localul unde a funcționat școala. Clădirea este facută din piatră și cărămidă și este compusă din: o sală de clasă și locuința învățătorului (docentului). Ca mobilier, se găsea în clasă: masa, șapte bănci de lemn și o sobă pentru încălzit cu lemne. Clasa mai dispunea de următoarele rechizite: glob terestru, trei hărți vechi, 12 tabele de perete cu alfabetul român si maghiar, 10 tabele pentru silabisit și citit precum și o tablă neagră.
În jurul școlii era o curte împrejmuită și care era lungă de 10 stânjeni și lată precum și o gradină pentru pomărit de 96 stânjeni pătrați. (1 stânjen = 3,60 m2)
Lemnele pentru școală erau cumpărate și tăiate din banii adunați de preot de la credincioși. După îndelungate cercetări, Remus Oniciu află și numele invățătorilor care au muncit în această școală:
Emanoil Violinii – 1784
Nocolae Popovici – 1785
Matei (Maftei Papp)
Atanasie – 1811
Suciu Simion – 1814
Nemes Ioan – 1848 (tribun ucis de unguri în 1848)
Ioanne Badila 1850 – 1851
Ioanne Bustie 1855 – 1861
Vicentiu Nemesiu 1863 – 1864
Iuliu Porutiu 1865 – 1867
Alexandru Ciura 1867 – 1881
Giurgiu Mogosiu 1882 – 1885
Alexandru Papiu 1885 – 1887
Cornel Muntean 1887 – 1902
Nicolae David 1902 – 1903
Vasile Costea 1903 – 1911 (cand s-a închis școală)
Învățătorii de la această școală n-au beneficiat de întregire de la stat. Pentru aceasta este justificată inscripția pusă în 1991:
“Aici a funcționat între 1782 – 1918 Școala primară românească întreținută de biserică. Aici a fost învățător tribunul Ioan Nemes ucis în revoluție la Baia de Criș. În cimitirul bisericii se află mormintele celor 25 martiri uciși în mai – iunie 1849.”

Obiectivul nr. 3, str. Mărășești, nr. 3


În această casă a fost sediul revoluției de la 1848 – 1849. Aici s-a întâlnit Nicolae Bălcescu cu Avram Iancu și a scris Ion Maiorescu “Rapoartele.”
Avram Iancu fiind omul faptelor, a vorbelor puține dar cu miez și mai puțin al înscrisurilor, I. Maiorescu s-a plâns că în redactarea “Rapoartelor” a dispus de puține informații scrise. Așa succint cum este, însă, documentul trebuie să reintre în marele circuit al turismului cultural – istoric.
Tot în această casă s-a născut și a copilărit scriitorul și profesorul Alexandru Ciura. Deasupra inscripției se află un basorelief din bronz, reprezentându-l pe Alexandru Ciura (1876 – 1936). Bunicii săi, Iosif și Francisca s-au aflat în fruntea vitejilor buciumani în revoluția din 1848/1849. Școala primară a făcut-o în Abrud (obiectiv nr. 2) iar liceul la Blaj și Sibiu. A urmat Facultatea de Litere la Budapesta. Și-a luat licența cu o temă despre Eminescu și Coșbuc. A fost numit profesor la Blaj la vârsta de 17 ani. A fost redactor șef la revista “Luceafărul” care apărea la Budapesta. A fost prieten bun cu I.L. Caragiale, Octavian Goga și Aurel Vlaicu. Între anii 1919 – 1936 a fost director al Liceului George Bărițiu din Cluj.

Obiectivul nr. 4, str. Mărășești, nr. 5


Aici a fost casa tribunului Ioan Șuluțiu, făuritorul artileriei moților, azil al lui Al. Golescu și Barbu Iscovescu.
În acest loc la 10 mai 1849 a căzut victima bunei sale credințe Ioan Dragoș venit în Abrud spre a mijloci împăcarea cu Avram Iancu și Ludovic Kossuth.
Netrebnicia lui Kossuth se dovedește prin cele două misiuni date lui Dragoș de “împăcare” cu românii și lui Hatvani de a nu înceta acțiunile militare. Acest ordin mârșav dat lui Hatvani a provocat multe jertfe inutile nu numai românilor ci și ungurilor care au căzut în zona Abrudului.

Obiectivul nr. 5, str. Minerilor, nr. 3


Aici în casa viceprefectului Ion Boeru, primar al Abrudului în 1848 – 1849 au avut loc la 6 mai tratative de împăcare între Ioan Dragoș, trimisul lui Kossuth și Avram Iancu.
Aceasta a fost casa luată de comuniști de la marele patriot care a fost avocatul David Ghorghe, participant ca ofițer român în cadrul “Detașamentului Horea” – înființat în 1919 la Abrud. Pentru bravura sa în zona Halmagiu, Ciuci (Vârfurile) etc. a fost răsplătit de patria întregită cu mari decorații.

Obiectivul nr. 6, str. Mărăști, nr. 11


În această casă a locuit prefectul Ion Buteanu (1821 – 1849) martir al revoluției de la 1848 – 1849. Ion Buteanu s-a născut în Șomcuta Mare din nordul Ardealului. A fost avocat în Abrud și prefect al Zarandului.
A fost sufletul pregătitor pentru adunările de la Blaj alături de Simon Balint și Avram Iancu. A purtat lupte grele cu ungurii în Zarand. A luat parte la tratativele de împăcare cu maghiarii, purtate prin intermediul lui Ion Dragoș. A fost luat prizonier de către Hatvani și dus în lanțuri la Iosășel unde a fost spânzurat. A fost reînhumat la Gura Hont apoi lângă Avram Iancu la Țebea.
La 23 mai 1849, Avram Iancu pierdea pe cel despre care spunea că: “Este omul cel mai capabil să conducă destinele revoluției românești.” Iobagul Iancu pierdea un prieten nobil care crezuse că încă mai funcționează principiul onoarei nobilimii maghiare, al cuvântului dat și respectat. Se înșelase. Iobagul Iancu n-a crezut și s-a salvat plecând la Câmpeni.

Obiectivul nr. 7 – Biserica ortodoxă str. Mărășești
În acest loc a funcționat între 1680 – 1918 școala primară românească (confesională) întreținută de biserică. Aici a învățat Gheorghe Golda – alias Gheorghe Giurgiu Crișan, conducător al răscoalei de la 1784. Aici a fost învățător Nicolae Begnescu, tribunul care în 1848 a improvizat “Marșul lui Iancu.”
În cimitirul acestei biserici își dorm somnul de veci 40 martiri din 1848 în morminte necunoscute. Tot în acest cimitir se află și mormintele eroilor din al II-lea Război Mondial. Aici odihnește profesorul Ioan Micu, fondatorul învățământului pedagogic din Abrud.

Obiectivul nr. 8. Spitalul Abrud


Acest edificiu destinat ospitalizării suferințelor din regiunea Munților Apuseni s-a clădit în anii 1924 – 1929 sub glorioasa domnie a regelui Ferdinand I și aceea a regelui Mihai I cu cheltuiala statului și a comitetului de inițiativă, de sub înaltul patronaj a As. Regale Principesa Mama Elena și compus din 22 persoane.

Obiectivul nr. 9, Casa Almășan, str. Detunata, nr. 40


Aici a locuit curelarul Ioan Almășan (1870 – 1943) care în 1916 a fost condamnat pentru că avea în casă o icoană cu Horea, Cloșca și Crișan. Pe drumul spre închisoarea de la Sopron (Ungaria) a fost purtat cu tabloul legat în spate. După război Guvernul României i-a acordat o înaltă decorație care se păstrează cu venerație de către urmași.

Obiectivul nr. 10, str. Detunata, nr. 43
În această casă a locuit artistul lăutar Gheorghe Haza (Ghiut) – 1841-1918, neîntrecut cântăreț al doinelor strămoșești. El era artistul care le cânta “Țarina Abrudului” sau “Țarina Buciumanilor” celor care aveau noroc să-i ajute “Vâlva băii” să dea de filoanele pline cu aur.
Norocoșii veneau lunea la Abrud, schimbau aurul și intrau în “Detunata”, clădire renumită prin sala de spectacole, hotel și restaurant unde vinul bun și arcușul lui Ghiut îi pironeau pe buciumani de scaun. Dupa cum au avut norocul de mare, plecau marti sau miercuri cu fiacarul (trăsura) și taraful după ei.

Obiectivul nr. 11, str. Detunata, nr. 2


Școala pentru fetele moților construită în 1907 de Reuniunea Femeilor Române din Abrud și Banca Auraria. Înființată sub conducerea Anei Gall, reuniunea Femeilor Române din Abrud în 1880 a reușit să adune bănuț cu bănuț și în anul 1887 reușește să deschidă școala primară de fete.
Prima învățătoare a fost Maria Cuntan, cunoscută poeta, iar ca ajutor Nicolae Lepedean din Abrud Sat.
De la 1895 până în 1907 școala a funcționat în imobilul donat de Iuliana Vasiu (str. Anca, nr.7). Organele statului neprivind cu ochi buni această școală, a expropriat localul în anul 1903 și a pus în vedere Reuniunii că dacă nu va căuta un local corespunzător pentru școală, aceasta va fi închisă. Existența școlii era în pericol. Din fondurile ce le aveau abia dacă puteau susține cele două posturi. Grija localului a fost înlăturată când adunarea generală a băncii locale “Auraria” a donat Reuniunii în scopul edificării unui nou local de școală suma de 20.000 coroane, o sumă fabuloasă pe acele vremuri. Cu acest ajutor s-a început în anul 1906 construirea edificiului din str. Detunata nr. 2 cu două săli de învățământ, sala festivă și locuința pentru cele două învățătoare.
În toamna anului 1907 școala s-a mutat în localul nou.

Obiectivul nr. 12, Piata Cuza Vodă, nr. 9


În această casă a locuit în anul 1910 marele compozitor maghiar Bela Bartok (1881 – 1945) venit în Munții Apuseni pentru a culege folclor muzical românesc.
În cele trei volume ale lucrării sale despre folclor cuprinde 2555 melodii vocale și instrumentale din Țara Moților și alte zone folclorice românești din Transilvania. Bartok a cules folclor din: Abrud, Cărpiniș, Feneș, Pătrângeni, Zlatna, Albac, Vidra de Sus, Bistra, Neagra, Vidra de Mijloc și Vidra de Jos. Acest folclor românesc din Țara Moților a văzut lumina tiparului după moartea compozitorului survenită în 1945, când acesta era exilat în S.U.A.

Obiectivul nr. 13, Piața Eroilor, nr. 10
În această casă a suferit moarte de martir pentru cauza revoluției de la 1848 – 1849 Petru Dobra, prefectul ținutului Zlatna.
Petru Dobra era originar din Zlatna, născut în 1816 la 24 mai, ca fiu al unui funcționar. A fost prieten devotat lui Avram Iancu și Ion Buteanu. În timpul tratativelor dintre Avram Iancu și trimisul lui Kossuth, Ion Dragoș, Petru Dobra s-a aflat în Abrud. Crezând în tratative, a rămas în Abrud și după intrarea în oraș a ostilo lui Hatvani. A fost luat prizonier, înfometat, iar în 8 mai 1849 a fost aruncat de la etaj în stradă și împușcat. A fost îngropat în cimitirul ortodox al orașului. Nu se cunoaște mormântul.

Obiectivul nr. 14, Piata Eroilor, nr. 14
În această casă a fost sediul Casinei române, întemeiată în anul 1849. Aici s-au ținut adunările generale ale “Astrei” din anii 1865 și 1888, prezidate de Timotei Cipariu și George Barițiu.
Astra a fost înființată la 6 septembrie 1861 și a avut o activitate bogată în Abrud până în anul 1950 când a fost desființată, iar arhiva și biblioteca din Abrud ale Astrei și Casinei Române au fost distruse și lucrurile imobile trecute în proprietatea statului.
La prima adunare a “Astrei” ținută aici a participat și Avram Iancu. Activitatea s-a încheiat cu o frumoasă excursie la coloanele de bazalt de la Detunata din comuna Bucium. Acest eveniment a fost însemnat pe o coloană de bazalt la poalele monumentului natural.

Obiectivul nr. 15, Piata Eroilor, nr. 14
Aici au trăit Dr. Alexandru Borza (1867 – 1935) delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, creatorul spitalului din Abrud împreună cu soția sa Sabina Borza (1877 – 1969), președinta Reuniunii Femeilor Române din Abrud după Ana Gall și Ana Filip.

Obiectivul nr. 16, Piața Eroilor, nr. 18
Aici a locuit memoriandistul Vasile Fodor (1859 – 1910) și s-a născut ofițerul Titus Fodor (1889 – 1973), Eroul de la Mărășești.

OBIECTIVUL NR. 17, PIAȚA EROILOR
Aici se află statuia lui Avram Iancu, ridicată de Societatea minieră “Avram Iancu” din Abrud.
Ca semn de prețuire pentru marele erou a fost atribuit numele lui Avram Iancu Școlii Generale din Abrud, unde a activat inimosul grup de ghizi care transimteau turiștilor momentele eroice petrecute aici, unde fiecare palmă de pământ mustește de istorie, de sângele vărsat în luptă sau căzuți.

OBIECTIVUL NR. 18, PIAȚA EROILOR
Aici se află și un monument comemorativ realizat de sculptorul Gheorghe Adoc în 1991.
“Cu gândul la trecut pentru prezentul și viitorul orașului Abrud s-a așezat acest simbol în memoria a 2000 de ani de existență”, ”750 de ani de la prima atestare documentară”, “500 de ani de la obținerea dreptului de oraș liber”, “Abrud 2000 de existență”, “Abruttus – Auraria Daciae – primăria orașului Abrud 1991.”
Numai folosind date statistice, cercetătorul poate înțelege un fenomen greu de înțeles. Localitatea Abrud a fost divizată în două pe criterii etnice. Partea cu populație preponderentă germană și maghiară a devenit “orașul liber Abrud” iar partea, în totalitate românească, devenea comuna Abrudsat. Pe actuala stradă V. Anca, la distanța de 200 m erau două primării: a orașului Abrud și a comunei Abrudsat.
Romanizarea Abrudului s-a făcut în două etape mari. Prima după 1 Decembrie 1918 și a doua după Al Doilea Război Mondial.

OBIECTIVUL NR. 19, PIAȚA EROILOR NR. 7
În această casă a fost găzduit în 1905 la dr. Laurențiu Pop, marele istoric Nicolae Iorga, când a vizitat pentru prima dată Țara Moților.
Laurențiu Pop (1862 – 1926) a fost președintele Consiliului Național Român din 1918, secțiunea Abrud. Acesta a fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. În casa lui s-a păstrat tricolorul ce a fost arborat de tineri pe primăria Abrudului în 17 noiembrie 1918.
Împreună cu Candin David a fost numit comisar pentru Munții Apuseni.
În calitatea de conducător al “Băncii Auraria” a sprijinit construcția localului de școala pentru fetele moților.
Tot aici a trăit ofițerul Mircea Pop din “Detașamentul Horea”, decorat pentru merite deosebite în timpul războiul româno–maghiar din 1919.

OBIECTIVUL NR. 20, STR. ION BUTEANU, NR. 2
În sala “Detunata” a avut loc la 11 – 12 septembrie 1938 adunarea generală a “Astrei.” Au participat: Nicolae Iorga, I. Moldovean, I. Hațeganu, C. Rădulescu – Motru ș.a.

Obiectivul nr. 21, str. I. Buteanu


Harta turistică a zonei realizată de elevii ghizi din cercul de istorie–geografie “Crăișorul Iancului.” Pentru turiști sunt trecute datele necesare cunoașterii traseelor turistice mai apropiate de Abrud cum sunt Roșia Montana cu Muzeul Mineritului, Detunata și Negrileasa de la Bucium etc.

OBIECTIVUL NR. 22, STR. I. BUTEANU
Aici se află bustul lui Ion Buteanu (1821 – 1849) realizat în 1973 de sculptorul Horea Flamand cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la revoluția 1848.

OBIECTIVUL NR. 23, STR. CETĂȚII
În parc se află bustul lui Horea realizat de Virgil Fulicea în 1963. Tot în parc este și un bust nereusit al lui Avram Iancu realizat în 1924 de Ioan Mihaltan.
Parcul este dominat de clădirea veche a Școlii Normale “Andrei Șaguna,” devenită “Horea, Cloșca și Crișan” – azi nefolosită.
În timpul cât a stat iîn Abrud în 1938, N. Iorga a fost cazat în locuința directorului Micu din această cladire. Din biblioteca acestei școli au scos netrebnicii mii de volume si le-au ars pentru a combate cultura veche.

OBIECTIVUL NR. 24, STR. V. ANCA, NR. 7
In această casî s-a născut și a copilărit Ioan Rusu Abrudeanu (1870 – 1943), gazetar și publicist român, neobosit luptător pentru cauza națională și socială a românilor din Transilvania.